Abuzul pasiv

Tatăl meu muncea foarte mult, erau zile cand nu îl vedeam la față!

Mama petrecea tot timpul cu prietenele ei, aveam sentimentul că nici nu mă vede!

Când au divorțat părinții mei și tata a plecat de acasă, m-am simțit abandonat!

În familia mea nu ne îmbrățișăm niciodată, nici nu ne atingeam!

Mama îmi spunea tot timpul să nu-i stau în cale, să nu o încurc.

Am știut întotdeauna că ceva nu merge între mama și tata, dar nu știu despre ce era vorba.

Forme ale abuzului pasiv:

• unul sau ambii părinți sunt atât de ocupați încât nu sunt la dispoziția copilului, nici fizic, nici psihic;

• părinții divorțează și unul dintre ei părăsește locuința, iar copilul se simte abandonat;

• absențele îndelungate ale părintelui care lucrează în alte regiuni;

• părintele care își îndepărtează în permanentă copilul, ignorându-l;

• părintele care nu laudă, nu încurajează, nu oferă suport copilului;

• lipsa afecțiunii între părinți;

• părintele care manifesta diverse manii sau un perfecționism exagerat;

• părintele care suferă de depresie cronică.

Toate aceste experiențe dureroase pe care copilul le trăiește pe parcursul copilăriei sunt percepute ca forme de agresiune indirectă și îsi pun amprenta asupra dezvoltării acestuia.

Alegerea de a urma un proces terapeutic te va ajuta sa identifici cauzele care au generat sincope în evoluția ta, creându-ți astfel premisele construirii unei percepții mult mai sănătoase asupra vieții.