Mutilarea genitală feminină. Ca participantă la Conferința Internațională de Sănătate Perinatală am audiat, la 26 septembrie 2020, o prezentare despre mutilările genitale feminine și m-am decis să scriu despre acest subiect.
În documentarea mea pentru articol, am citit o știre despre jurnalista Rugiatu Turay și experiența ei cu mutilarea genitală feminină:
Membrii unei societăți secrete au răpit-o, a fost dezbrăcată cu forța și obligată să defileze goală pe străzi. Ar putea fi o reminiscență din timpul sângerosului război civil din Sierra Leone, însă umilirea publică a avut loc în Kenema, orașul bogat în diamante. „Crima” ei a fost că a scris despre mutilarea genitală a femeilor (FGM – female genitalia mutilation) [1], definită de unii, politicos, ca fiind o „circumcizie”. Pentru ea, a fost o tortură. O tortură fizică și psihică prin care trec de generații fetele născute majoritar în țări din Africa, Asia și Orientul Mijlociu, din comunitățile de imigranți din Europa, America de Nord și Australia.
În cuvintele doamnei Rugiatu Turay:
Am fost legată la ochi, dezbrăcată și așezată pe pământ. Cinci femei corpolente stăteau pe mine: două pe brațe, două pe picioare și una pe pieptul meu. Mi-au astupat gura cu un căluș. Mi-a fost tăiat clitorisul cu un cuțit. Cu toate că sângeram mult, am fost forțată să merg, am fost bătută și mi s-a turnat în ochi apă fierbinte cu piper. [1]
Mutilarea genitală feminină nu are o origine clară, deși unii istorici cred că vine din Egiptul antic, înainte de a se răspândi în Africa de Est, prin urmare de aici numele de circumcizie „faraonică”. Alți istorici afirmă că practica a coincis cu apariția Islamului, înainte de a se răspândi în alte religii și culturi. Însă antropologii consideră că există de mai mult de 5 000 de ani. Mutilarea genitală feminină avea şi are ca scop să asigure virginitatea fetelor înainte de căsătorie și fidelitatea conjugală. În prezent, Africa are cel mai mare număr de cazuri de mutilarea genitală feminină, cu un procent de până la 98% în 29 de țări. [2]
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, mutilarea genitală feminină are patru tipuri cunoscute:
- Tipul 1: îndepărtarea parțială sau totală a glandului clitorisului (partea externă și vizibilă a clitorisului) și / sau a pliului pielii din jurul glandului clitorisului.
- Tipul 2: îndepărtarea parțială sau totală a glandului clitorisului și a labiilor mici, cu sau fără îndepărtarea labiilor mari.
- Tip 3: infibulare – îngustarea deschiderii vaginale prin crearea unui sigiliu acoperitor. Sigiliul se formează prin tăierea și repoziționarea labiilor mici sau mari, apoi prin coasere.
- Tipul 4: include toate celelalte proceduri dăunătoare pentru organele genitale feminine în scopuri non-medicale, de exemplu înțepături, piercing, răzuire și cauterizare a zonei genitale. [3]
Numărul cazurilor de mutilare genitală feminină este controversat, dar se estimează că între 200 și 300 milioane femei pe an trec prin această procedură. Nu este cunoscut numărul deceselor, decât prin povestirile supraviețuitoarelor: „sora mea mai mică a murit în câteva ore”, „verișoara mea a murit din cauza unei infecții generalizate” etc. În general, comunitatea impune să se păstreze tăcerea despre mutilarea genitală feminină și doar cele mai curajoase femei ajung să își spună povestea personală.
Mutilarea genitală feminină există pentru a controla corpurile femeilor și fetelor. La fiecare 11 secunde, o fată este tăiată. Ne-am scandaliza dacă așa ceva s-ar întâmpla femeilor albe,
ne împărtășește Leyla Hussein, activistă britanică de origine somaleză, scriitoare și psihoterapeută. În 2013, Leyla Hussein a fondat The Dahlia Project, primul serviciu britanic de psihoterapie pentru supraviețuitoarele mutilării genitale feminine, iar în 2014 a apărut într-un documentar despre mutilarea genitală feminină în Marea Britanie, nominalizat cu premiul BAFTA: The Cruel Cut. Dacă doriți să cunoașteți mai mult despre fenomenul mutilării genitale feminine în Marea Britanie, Canada, Germania și SUA, vă invit să accesați următorul link: https://www.globalcitizen.org/en/about/who-we-are/ [5]
Mutilarea genitală feminină şi o supravieţuitoare: Jaha Dukureh
Într-un rezumat din filmul documentar The Guardian and Accidental Pictures, Jaha’s Promise, să urmărim în continuare parcursul lui Jaha Dukureh de la supraviețuitoare a mutilării genitale feminine și soție promisă printr-o căsătorie aranjată de la 8 ani la activistă contra mutilării și apariția ei în Time’s 100.
Confruntându-se cu trecutul, familia, cultura, religia, țara și liderii săi, Jaha a devenit catalizator pentru schimbare în Gambia, munca ei contribuind la interdicția guvernamentală privind mutilarea genitală feminină și căsătoriile aranjate ale fetelor.
Jaha:
Spui că dacă o femeie nu este circumcisă, ea este considerată impură. De ce se spune că este impură?
Sarjo (moașă):
Când o femeie nu este circumcisă, va avea mâncărimi. Dacă nu se înlătură ceea ce are jos, ea va fi întotdeauna cu mâna acolo, pentru a se scărpina.
La 15 ani, Jaha a aflat că a fost mutilată la vârsta de o săptămână. La 8 ani, i-a fost aranjată căsătoria cu un bărbat din New York.
Nu eram eligibilă să trăiesc cu el, pentru că eram încă foarte, foarte tânără. De-abia la vârsta pubertății mă puteam duce să trăiesc cu el și atunci a început oroarea pentru mine. Am ajuns de Crăciun la New York și soțul meu mă aștepta la aeroport. Am plâns mult în prima noapte cu el, pentru că, fiind infibulată, nu puteam avea o relație sexuală. Atunci el m-a dus la un medic în Manhattan, care a efectuat procedura inversă infibulării. […] Vorbind și cu alte femei din Africa, mi-am dat seama că și ele trecuseră prin aceleași operații ca a mea și aveau aceleași sentimente. […] Am colaborat cu Administrația Obama pentru a studia supraviețuitoarele mutilării genitale feminine din SUA și pentru a elabora un plan de acțiune.
Mutilarea genitală feminină este o barbarie, a afirmat președintele Barack Obama, care trebuie eliminată.
În toamna anului 2014, Jaha ajunge în cele din urmă în Bajul, Gambia, pentru a organiza prima conferință națională despre mutilarea genitală feminină adresată tinerilor.
Mutilarea genitală feminină nu este recomandată de Islam. Nici Allah Preaînaltul nu s-a gândit să pună acest lucru în Coran. Eu cred că este o procedură inutilă și nu trebuie să punem fetele să treacă prin această suferință.
Cei doi tineri cu care discută par a fi de acord cu ea. Pentru a înțelege de ce totuși se mai practică, merge într-o comunitate și vorbește cu oamenii de acolo. O femeie îi răspunde:
Circumcizia nu este o problemă. Dacă o femeie nu este circumcisă, copilul nu se poate naște.
Alta completează:
Eu cred că fetele noastre sunt circumcise pentru că nu avem medicația adecvată pentru a ușura nașterea. Femeile pot naște chiar dacă sunt necircumcise.
O femeie îi dă replica:
Dacă o fată nu este circumcisă, atunci ea nu poate naște.
Și discuția a continuat în contradictoriu. Dar este în regulă, pentru că pentru prima dată se vorbea deschis despre mutilarea genitală feminină.
La o școală, Jaha le vorbește elevelor despre implicațiile procedurii. Una dintre ele întreabă dacă mutilarea genitală feminină este sunnah (învățătură a profetului Muhammed – Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască!). Jaha le explică de ce mutilarea genitală feminină nu este sunnah.
Jaha se duce să-și viziteze familia.
Toate fetele din familia mea au fost tăiate. Este ceva despre care nu vorbim niciodată.
Își întreabă tatăl:
Cineva a spus că în Islam circumcizia fetelor este sunnah,
care îi confirmă:
Da, este sunnah.
Jaha:
Ai auzit despre munca mea de activistă în America? Motivul pentru care apar la televizor și în ziare.
Da, oamenii spun că te-au auzit vorbind la televizor.
Jaha:
Vorbesc despre suferința femeilor afectate de mutilarea genitală feminină. Femeile din familia noastră au trecut prin această procedură.
Fiica mea, insist să nu faci ceva ce nu are legătură cu religia noastră.
Jaha dă aprobator din cap și spune, când rămâne singură:
Este important să păstrăm discuția deschisă. Dacă tatăl meu își va schimba opinia, multe fete vor fi în siguranță.
În prima zi a conferinței, Jaha întâmpină activiste din Gambia, persoane din guvern și de la Națiunile Unite.
Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată în Gambia, să vină împreună, în același loc, pentru realizarea unui obiectiv comun.
Un medic urolog prezintă complicațiile, explicând pe o fotografie reală:
Am consultat-o pe această tânără de 26 de ani, căsătorită de 3 ani, care nu avea copii. Era convinsă, prin prisma religiei, că motivul pentru care nu avea copii era pentru că nu era tăiată. De aceea s-a dus la o femeie în vârstă care, folosind o lamă de ras, fără nici un fel de anestezie, i-a înlăturat clitorisul și o parte din labiile mici. Acea femeie nu știa nimic despre anatomie, doar tăia. A tăiat și uretra (orificiul prin care trece urina). Tânăra va avea multe infecții, care i-ar putea compromite iremediabil rinichii, iar viața ei sexuală este în totalitate afectată.
Într-o conversație din cadrul conferinței, se afirmă că imamii sunt cei care schimbă opinia publică. De aceea, Jaha se duce să vorbească cu imamul Fatty (cel mai influent din Gambia), care afirmă că mutilarea genitală feminină este islamică.
Imam Fatty:
Am auzit despre tine și campania ta. Te opui mutilării genitale feminine și spui că nu este islamică. Nici o persoană care se teme de Allah nu afirmă că circumcizia nu este islamică. Este islamică. Bunicile și mamele noastre practică această procedură. Nu pot indica o singură fată din Gambia care să fi murit din cauza mutilării genitale feminine. Tu poți?
Jaha:
Când aveam 8 ani, tatăl meu avea patru soții. Una din mamele mele vitrege a avut o fiică care a sângerat până la moarte, după ce a suportat mutilarea genitală feminină. Rănirea și torturarea oamenilor nu sunt în regulă în Islam. Sunt încrezătoare în ceea ce fac, nu o fac pentru că sunt plătită, nu o fac pentru că mi-ar spune cineva, ci pentru că, după căsătoria mea de la 15 ani și nașterea copilului, am avut dureri îngrozitoare din cauza ţesutului cicatrizat. Tatăl meu încă nu este convins că ceea ce fac este bine.
Imam Fatty:
Tatăl tău este un bărbat popular în comunitatea Serahule. Cât timp conduci această campanie împotriva mutilării genitale feminine, tatăl tău nu va fi niciodată de acord cu tine. Va prefera să te piardă, decât să-și piardă religia.
Jaha:
Toți facem greșeli și eu activez de puțin timp, uneori voi avea dreptate, alteori nu. Este foarte important pentru mine să învăț de la persoane ca dumneavoastră, pentru că sunteți influent și credibil, cunoașteți aspectele religioase.
Imam Fatty:
Să faci este mai bine decât să nu faci.
Jaha:
Mulți cred că este o obligație religioasă.
Imam Fatty:
Noi spunem clar, dacă vrei să o faci, fă-o, dacă nu vrei, las-o. Nu este obligatoriu.
Jaha:
Îmi place declarația dumneavoastră. Dacă am putea face în așa fel încât să le fie clar oamenilor că este o alegere… Este o alegere, nu-i așa?
Imam Fatty:
Da, este o alegere. Suntem de acord asupra acestui lucru.
Jaha se duce apoi spre casa tatălui său, unde soția lui cea mai tânără tocmai născuse o fetiță.
Dacă nu reușesc să-mi salvez sora de mutilarea genitală feminină, atunci campania mea este ineficientă. […] Am foarte mult respect pentru tatăl meu, niciodată nu i-aș spune ceva ce cred că l-ar răni. Dar, în acest caz, este important să-i spun că această fetiță trebuie să rămână în starea în care a fost creată. Ca urmare a campaniei mele, el a căutat pe internet informații despre mutilarea genitală feminină și a fost de acord ca fetița să nu fie tăiată. Va fi prima fată din familia noastră care nu va trece prin mutilarea genitală feminină.
În urma campaniei sale, președintele Gambiei a interzis din anul 2015 mutilarea genitală feminină și căsătoriile aranjate ale fetelor.
Jaha:
Este doar începutul. Vom continua până când toate fetele vor fi protejate. [6]
Mutilarea genitală feminină: daune, riscuri, complicaţii
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, mutilarea genitală feminină nu are beneficii pentru sănătate și dăunează fetelor și femeilor în multe moduri. Prin îndepărtarea și deteriorarea țesutului genital feminin sănătos și normal au loc interferențe cu funcțiile naturale. În general, riscurile mutilării genitale feminine cresc de la un tip la altul (de la 1 la 4) și toate formele de mutilare genitală feminină sunt asociate cu un risc crescut pentru sănătate.
Complicațiile imediate aduse de mutilarea genitală feminină pot include, dar nu se limitează la:
- dureri severe;
- hemoragie;
- umflarea țesutului genital;
- febră;
- infecții, de exemplu, tetanos, din cauza instrumentarului ruginit folosit;
- probleme urinare;
- probleme de vindecare a rănilor;
- leziuni ale țesutului genital înconjurător;
- şoc;
- moarte.
Complicațiile pe termen lung pe care le implică mutilarea genitală feminină pot include, dar nu se limitează la:
- probleme urinare (urinare dureroasă, infecții ale tractului urinar);
- probleme vaginale (mâncărime, vaginoză bacteriană și alte infecții);
- probleme menstruale (menstruații dureroase și prelungite, care uneori necesită operație, dificultăți de trecere a sângelui menstrual etc.);
- țesut cicatricial și cheloid;
- probleme sexuale (durere în timpul actului sexual, scăderea satisfacției sexuale și a libidoului etc.);
- risc crescut de complicații la naștere (naștere dificilă, sângerări excesive, necesitatea unei cezariene, necesitatea resuscitării copilului etc.) și decese la nou-născuți;
- nevoie de intervenții chirurgicale ulterioare: de exemplu, sigilarea și îngustarea deschiderii vaginale (tip 3) pot duce la practicarea tăierii vaginului sigilat pentru a permite contactul sexual și nașterea (dezinfibularea). Uneori, țesutul genital este cusut de mai multe ori, inclusiv după naștere, deci femeia trece prin proceduri repetate de deschidere și închidere, deci crește riscul complicațiilor imediate și ale celor pe termen lung;
- afecțiuni psihice (depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic, stimă de sine scăzută etc.). [3]
Lăsaţi cuţitul!, spun fetele dintr-o comunitate Pokot
Nancy este o fată din Kenya, care este pe punctul de a trece brutal la stadiul de femeie.
Părinții mei pun presiune pe mine, pentru a fi tăiată, dar eu refuz.
Clitorisul și labiile ei urmează a fi tăiate, apoi este gata pentru căsătorie.
Nu vreau să aud! Refuz să fiu tăiată! Tu nu o să mă tai,
îi spune mamei, în timp ce spală vase împreună. […] Este un cerc vicios mamă-fiică, mamă-fiică […]
De secole fetele sunt tăiate. Este un mod de viață. Este luna decembrie și sezonul tăierilor a început.
Gertrude:
Prietenele mele care au fost tăiate spun că a fost folosit același cuțit. Dacă vreuna din ele are o boală cu transmitere sexuală, atunci toate vor fi infectate. Dacă se întâmplă să fie HIV / SIDA, atunci toate vor muri!
Domtila:
Am văzut cum se taie. Am văzut rana de la prima tăietură, măcelărirea labiilor, am văzut cum s-a ciopârțit totul, până când zona genitală externă a fost plată… Au ciopârțit-o ca pe o bucată de carne! Am fugit, am fugit, am fugit […] a fost foarte dureros. Nu mai vreau să vorbesc niciodată despre asta!
Rhoda (Grupul de suport din comunitatea Pokot):
Este o sângerare masivă, uneori șoc, alteori mor subit. Viața unei femei este decisă de un bărbat. O mare parte a muncii fizice este făcută de femei. Supraviețuind mutilării genitale feminine, fetele dovedesc comunității că vor face față vieții dure de aici; suntem o comunitate nomadă. Bărbații vor ca fetele să fie tăiate pentru ca ele să nu aibă relații extraconjugale atunci când rămân singure acasă. Fetele au văzut suferința mamelor lor și pentru ele căsătoria este o formă de sclavie.
Nancy are 17 ani și familia ei trăiește într-o zonă mai retrasă față de restul comunității. Ea este prima din cei cei șapte frați și surori. Un frate mai mic deja s-a dus la școală. O soră mai mică a fost tăiată, dar Nancy este o rebelă și refuză. Pentru o fată cu mijloace puține, Nancy și-a făcut multe speranțe.
Felix (tatăl lui Nancy):
Acasă Nancy este o fată disciplinată și bună.
Nancy:
În visele mele am ambiția de a-mi găsi un serviciu bun, care îmi va da posibilitatea de a-mi sprijini întreaga familie. Ceea ce este important este că mă voi simți împuternicită și mă voi ajuta pe mine și pe oamenii ca mine. Părinții mei vor să fiu tăiată și căsătorită pentru zestre. Presiunea pusă asupra mea pentru a fi tăiată a devenit insuportabilă.
Regina (mama lui Nancy):
Da, știu că tăiatul este rău, dar cine se va căsători cu ea dacă nu este tăiată? Vreau să fie căsătorită! Nu avem vaci, așa că zestrea fetei este singura posibilitate.
Felix:
Mă gândesc că dacă ea este tăiată și se căsătorește, vom primi vaci care ne vor ajuta la educația fraților ei.
Gertrude este o alta fată Pokot care se opune să fie tăiată. Până acum, a fost un model de fată obedientă și muncitoare, mândria tatălui ei. Singura lui fată. Este și o fată inteligentă, care ar putea urma cursurile unui liceu, dacă tatăl ei ar crede în educația fetelor.
Emanuel (tatăl lui Gertrude):
Gertrude este un copil foarte special pentru mine și o iubesc foarte mult. De fapt, băieții mei nu sunt atât de speciali pentru mine și de aceea vreau ca ea să se căsătorească.
Gertrude:
Vreau să merg la școală și să devin medic.
Ea este acum în casa bunicii sale. A fugit de acasă și s-a refugiat aici, pentru a evita să fie tăiată.
Am fugit la asfințit la bunicii mei, în ziua în care voiau să taie și alte fete.
Emanuel:
Unii dintre vecinii noștri au început ceremoniile de tăiere și cântau. Fiica mea a dispărut și am întrebat-o pe soția mea unde este, pentru că ea urma să fie tăiată în acest sezon.
Jane (mama lui Gertrude):
Am sfătuit-o pe Nancy să fugă și să se ascundă în casa bunicilor. I-am aranjat transportul până acolo, în timp ce încercam să-l conving pe tatăl ei.
Emanuel:
Unul dintre pretendenți mi-a adus o vacă și o bere. Deci de ce fata mea nu este tăiată? N-am avut o fată în familia mea care să nu fi fost tăiată. O vom forța, dacă ea se opune tăierii.
Gertrude:
Vreau să merg departe, pentru a nu fi găsită de tatăl meu, pentru că ar putea fi furios.
O altă fată Pokot, Veronica, spre deosebire de Nancy și Gertrude, a fost tăiată, apoi căsătorită și acum este însărcinată cu primul ei copil. Crede că are în jur de 15 ani și trăiește prea departe de oraș pentru a merge la școală. Are o înțelegere limitată asupra a ceea ce i se va întâmpla când va naște. Veronica va întâmpina multe dificultăți, pentru că are tipul 3 de mutilare genitală feminină.
Un grup de femei și bărbați se strâng împreună pentru a discuta ritualuri alternative de trecere la stadiul de femeie. Mutilarea genitală feminină se practică de atât de mult timp, încât nici nu i se mai știu începuturile și practic face parte din cultura locală. Stigma și superstițiile sunt două bariere importante contra schimbării. Bărbații se tem că dacă se vor căsători cu o fată netăiată vor ajunge de râsul comunității. Timp de luni de zile, acest grup a strâns adepți pentru ritualuri alternative de trecere la stadiul de femeie și a convins 130 fete să participe la ceremonie.
Gertrude este încă în siguranță la bunica ei, în timp ce mama ei se străduiește să-i schimbe opinia tatălui.
Emanuel:
Tatăl meu m-a întrebat despre pretendentul Gertrudei. I-am spus că facem progrese. Acum ce pot să-i mai spun? Să-i explici tu tatălui meu!
Jane:
O să ma întâlnesc cu el!
Emanuel:
Ce tot spui că o să te întâlnești cu el!? Mirele este pe drum cu vacile!
Jane:
Care mire?
Emanuel:
Ar trebui să știi că, în tradiția Pokot, atunci când ai acceptat bunurile unui bărbat pentru fiica ta, cei doi sunt logodiți!
Jane:
Au fost acceptate bunuri!? N-am trecut prin chinurile facerii pentru ca fiica mea să fie vândută așa!!
Emanuel:
Ești nebună? Alții își taie fiicele. O să ajung de râsul lumii când oamenii o să-și savureze berile primite pentru fiicele lor!
Jane:
N-o să-mi tai fata pentru beri!
Emanuel:
Deci tu ești cea care a sugerat ca fata mea să fugă de acasă?
Jane:
Da… Și acum ce facem?
Emanuel:
Pleacă și du-te să stai cu fata ta! Eu stau aici cu băieții mei. Nu vreau să mai știu! Du-te de-aici cu mâncare cu tot! [împinge nervos bolul din fața lui]. Oamenii se îmbogățesc, primesc vaci, capre și alte bunuri, precum și bere!
Jane:
De ce crezi că fata noastră nu s-a căsătorit? Fiica vecinilor nu a fost tăiată. S-a dus la liceu, are un serviciu și s-a căsătorit cu un medic din Karas. A primit și zestre.
Emanuel:
N-au primit nimic! Vacile s-au dus și s-au întors.
Jane:
Nu. A primit zestre. S-a dus la liceu în Eldoret, apoi și-a găsit un serviciu și un soț bun. Gertrude vrea să se ducă la școală. Vrei s-o forțezi să fie tăiată?
Emanuel:
Ai dus-o pe căi greșite, acum nu mă mai ascultă! Afară din casa asta! Afară!
Jane:
Unde să mă duc?
Emanuel:
Nu vreau să mai aud de tine! Du-te cu fata ta! Eu îmi voi păstra băieții! Ai ruinat viața fiicei mele! Ieși afară, acum suntem divorțați! [o împinge pe Jane]. Du-te! Du-te de tot!
Jane:
Plec.
Rhoda:
Demult, erau tăiate doar fetele mature. Acum multe fete sunt tăiate de tinere și de aceea apar complicații la naștere.
Gertrude este atât de hotărâtă, încât se gândește să se sinucidă decât să fie tăiată. Jane îl convinge pe Emanuel că dorința de învățătură a fiicei va aduce familiei mai multe avantaje decât o zestre formată din vaci. El are acum o altă problemă, ce să facă cu ceea ce a primit deja ca zestre. Vorbind cu grupul de sprijin, lui Emanuel se explică că o fată cu educație poate face multe pentru comunitate și discuția se termină într-o notă umoristică:
Cred că noi, bărbații Pokot, suntem puțin nebuni: vrem doar vaci, vaci, multe vaci!
Poveștile lui Nancy și Gertrude sunt cu final fericit. Părinții lor și-au învins prejudecățile: ele vor merge mai departe la școală, drept care le era refuzat fetelor din comunitatea Pokot, și vor participa la o ceremonie alternativă, în loc să fie tăiate și căsătorite pentru niște vaci. 175 de fete au participat la ceremonie.
Poate fi considerat un număr mic, însă pentru mine reprezintă o manifestare de curaj și feminitate, în mijlocul unei comunități care trăiește după tabuuri străvechi.
Fetele sunt educate despre ce înseamnă mutilarea genitală feminină, despre pericole, despre faptul că educația poate schimba viața lor și a comunității. Li se arată o poză reală. Pot simți oroarea și șocul lor.
În discursul ei de la ceremonie, Nancy afirmă:
Refuz să repet ciclul suferinței mamei mele!,
afirmație pentru care a luptat până când l-a câștigat de partea ei pe un tată la început intransigent.
Vreau să fiu considerată un model!
Însă grupul de sprijin știe că, până când bărbații Pokot nu vor alege să prețuiască femeile netăiate, schimbarea este imposibilă. Treptat, după multe discuții, unii bărbați vor decide să abandoneze tabuurile bunicilor și părinților. [7]
Mutilarea genitală feminină nu e doar africană. Se practică şi în SUA.
Până acum v-am prezentat povești de viață din continentul african. Ați putea crede că femeile albe n-ar trece vreodată prin această suferință. Greșit!
Motivul pentru care am dorit să scriu acest articol este cazul care ne-a fost prezentat la conferință. O tânără româncă s-a îndrăgostit de un bărbat marocan, iar rudele lui au forțat-o să treacă prin mutilarea genitală feminină.
România este pe ruta migranților născuți în Asia și Orientul Mijlociu. Unii pleacă mai departe, alții reușesc să obțină azil politic și pot rămâne în țara noastră. Deci estimez că se poate repeta cazul prezentat mai sus și cred că este de preferat, ca femei, să știm că acest lucru ni se poate întâmpla.
Însă nu doar în România se poate întâmpla, ci se poate practica până și în SUA, de data aceasta la inițiativa unei mame preocupate că fiica ei de 3 ani s-ar masturba. Renee a fost dusă la un medic, care i-a tăiat clitorisul. În general americanii nu află despre asemenea cazuri, pentru că este considerat un tratament împotriva masturbării, iar familiile fetelor păstrează discreția.
Vreau să subliniez faptul că la copiii de vârste mici masturbarea este un aspect normal și are mai mult caracter de explorare, decât de căutare a plăcerii sexuale genitale, ca la adulți. Masturbarea este mai frecventă în perioada 3-5 ani, iar părinții ar trebui să știe că este un comportament de așteptat și să trateze copiii cu calm, înțelegere.
Mama lui Renee i-a spus mai târziu că a greșit și că îi pare rău pentru ce i s-a întâmplat.
În secolul al XIX-lea ginecologul britanic Isaac Brown a promovat această practică pentru tratarea nebuniei, epilepsiei, isteriei și a altor boli. Era epoca în care se credea că femeile au un uter „rătăcitor”, care cauzează afecțiuni psihice.
Primul copil al lui Renee a fost în pericol să rămână blocat și, fără intervenție medicală, ar fi putut muri amândoi la naștere.
Evidențele medicale atestă că mutilarea genitală feminină a fost practicată în SUA până în 1960.
Renee ne spune că rușinea nu este a ei, ci a culturii americane, a profesiei medicale. [8]
Mutilarea genitală feminină, înapoi în Africa
Să ne întoarcem pe continentul african.
Când avea șase ani, Hibo Wardere a fost mutilată. În acest documentar, Hibo discută despre zilele de dinainte de a fi tăiată – celebrarea și bucuria – și zilele de după – durerea, furia și trădarea.
Cel mai mult m-a durut că am fost măcelărită de oamenii pe care îi iubeam cel mai mult.
În Marea Britanie, Hibo este acum o activistă împotriva mutilării genitale feminine și lucrează cu organizația SafeHands, pentru a crește gradul de conștientizare referitor la mutilarea genitală feminină și a proteja mii de fete care sunt în pericol de a fi tăiate. Pentru mai multe informații despre Hibo Wardere și activitatea SafeHands pentru mame, vă invit să vizitați site-ul SafeHands.org.
S-o urmărim pe Hibo povestind cum a fost exclusă de la jocurile cu colegele ei de clasă, pentru că ea nu era tăiată, în timp ce ele erau tăiate. Bullying-ul devenise atât de insuportabil, încât s-a dus plângând la mama ei și i-a spus că vrea să i se facă ceea ce li se făcuse și celorlalte fetițe. Ea nici nu știa despre ce este vorba! Ea doar voia să fie primită din nou printre fete, să se joace cu ele. Mama ei a organizat o petrecere cu multe rude și prieteni din Somalia, era multă veselie și toate femeile îi spuneau:
Yoko, ești atât de curajoasă, o să devii femeie!
Însă ceea ce a urmat nu a avut nimic de-a face cu devenirea unei femei, nici nu a fost vorba despre curaj. A fost înconjurată de femei pe care le considera de încredere, pusă pe jos într-o cameră și atunci corpul efectiv i-a înghețat. Mama ei era lângă ea, fizic, însă nu se mai uita în ochii ei. Rochia i-a fost ridicată până la mijloc, picioarele îndepărtate: a fost dureros încă înainte de începerea procedurii. A început să plângă din ce în ce mai tare. Privirea ei a întâlnit ochii femeii care urma să o taie. Ochi care aveau să o bântuie ani de zile după aceea. De fiecare dată când îi apărea în vise, voia să fugă, pentru că nu putea să îi suporte ochii. Erau ochi ai Răului, avea să îi povestească psihoterapeutei sale.
A crezut că moare, după prima tăietură, însă nu era decât începutul, a urmat încă o tăietură, încă una și încă una… a pierdut numărul tăieturilor pe care le făcea această femeie. Își vedea sângele pe mâinile femeii. O striga pe mama ei, țipetele îi deveneau din ce în ce mai puternice. Însă nimeni nu o asculta. Femeia continua să taie, credea că nu se va opri niciodată și că va muri. De fapt voia să moară, a spus:
Doamne, ia-mă, pentru că nu mai pot suporta mult durerea!
Mama plecase de lângă ea. Când a terminat, tremura atât de tare, încât femeia a spus că nu poate termina cusăturile și că este posibil să înceapă din nou să taie.
Nu își mai recunoștea vocea: vocea ei nu mai era vocea ei, ci era aceea a unui animal rănit.
După acea zi
n-am mai avut 6 ani, am fost într-un loc în care lumea dispăruse și eram singură, deși înconjurată de oameni.
Era un loc format din ea și durerea ei. Simțea că se îneacă într-un ocean de durere. Din acea zi, dragostea a dispărut din inima ei, durerea și disperarea au înlocuit-o. Nu știe cum să șteargă acea zi din mintea și inima ei.
Când s-a întors la școală, fetele au întrebat-o dacă a fost tăiată și, când le-a confirmat, voiau să o celebreze prin cântece și dansuri. A refuzat, pentru că NU voia să celebreze durerea prin care a trecut. Nici n-a mai vrut să facă parte din grupul respectiv.
Hibo a putut să-și ierte mama după ce a născut primul copil, un băiat. Devenind la rândul ei mamă, a dorit să se elibereze de tot acest bagaj emoțional dureros și a iertat-o. [9]
La doar 6 ani, Aissa Edon din Mali, împreună cu sora ei de 1 an au fost duse de mama lor pentru a fi tăiate. Nu a putut să uite nici până în ziua de azi țipetele, mirosul, senzația sângelui ieșindu-i din corp. Chiar dacă s-a luptat cu adversitățile și trauma, dorește să transmită un mesaj de speranță. Discursul ei de la TEDx este despre speranța unei vieți care merge mai departe, chirurgia reconstructivă și crearea FGM Hope Clinic. Aissa speră că la un moment dat mutilarea genitală feminină nu se va mai practica și consideră prevenția ca fiind foarte importantă. [10]https://www.youtube.com/embed/iJ5fzUWpPp0?feature=oembed
În acest documentar (care, fiind restricţionat în funcţie de vârstă pentru duritatea lui, poate fi vizionat numai direct pe YouTube), medicul ginecolog Marcy Bowers ne prezintă cum se desfășoară procesul de chirurgie reconstructivă și care este motivația ei. În același timp, urmărim și povestea lui Ayan, o femeie de 32 de ani, care a fost mutilată la vârsta de 6 ani. [11]
Cartea Floarea deșertului prezintă povestea adevărată şi extraordinară a vieții lui Waris Dirie.
Waris a fugit de viața ei din deșertul african, atunci când era o adolescentă, analfabetă și săracă, având asupra ei doar o îmbrăcăminte zdrențăroasă. A traversat singură deșertul somalez, îndreptându-se către Mogadiscio – prima etapă a unei călătorii care avea s-o ducă la Londra, unde a lucrat ca servitoare într-o reședință. În urma unei întorsături spectaculoase a vieţii a ajuns apoi în toate colțurile lumii, ca model de renume mondial și, finalmente, la New York, unde a devenit ambasador ONU pentru drepturile omului. A fost și ambasador special ONU pentru eliminarea mutilării genitale feminine. Ulterior a înființat Desert Flower Foundation, cu scopul de a promova drepturile femeilor în Africa.
Povestea lui Waris este una a unui remarcabil curaj. Din deșerturile Somaliei în lumea modei, ea luptă împotriva oprimării și iese campioană. Waris este inspirația cea mai frumoasă pentru toți.
Elton John [12]
Urmăriţi mai jos trailer-ul filmului Desert Flower [13].https://www.youtube.com/embed/YsktvdH6n-c?feature=oembed
În documentarea mea pentru acest articol, am urmărit pe YouTube multe povești adevărate de curaj și reziliență. Evident, nu le-am putut prezenta pe toate aici. Însă toate acele femei au rămas în sufletul meu. Nu vreau să uit nimic din ceea ce li s-a întâmplat! Vă invit să rețineți: La fiecare 11 secunde, o fată este tăiată!
6 februarie este Ziua Internațională de Toleranță Zero pentru Mutilarea Genitală Feminină [14].
Vă aştept întrebările, sugestiile, opiniile la adresa de e-mail psihologtdobrescu@gmail.com.
Referințe bibliografice
[1] Genital mutilation: women fight Africa`s taboo, by Katrina Mansoon în Sierra Leone, in Independent, 27.02.2009
[2] Mutilare genitală feminină – între religie, tradiție si abuz, in Juridice.ro, Simona Cimpoca, 03.04.2012
[3] Key facts (opens in a new tab)” rel=”noreferrer noopener” class=”rank-math-link”>Female genital mutilation -> Key facts, World Health Organization, 03.02.2020
[4] https://uksaysnomore.org/wp-content/uploads/2020/02/clitirodectomy.png
[5] FGM Survivor: Leyla Hussein’s Story 82,799 views, 06.02.2018https://www.youtube.com/embed/UKT1MX-RnmU?feature=oembed
[6] The girl who said no to FGM 510,725 views, 17.03.2017https://www.youtube.com/embed/MAQldouaOLE?feature=oembed
[7] ‘I will never be cut’: Kenyan girls fight back against genital mutilation | Guardian Investigations
3,339,667 views, 18.04.2011https://www.youtube.com/embed/u4qadz-es0E?feature=oembed
[8] FGM happened to me in white, midwest America 84,045 views, 02.12.2016https://www.youtube.com/embed/sb_YPFrWty0?feature=oembed
[9] Hibo’s story 20,759 views, 17.10.2018https://www.youtube.com/embed/957vtfQvuQg?feature=oembed
[10] How FGM changed my life | Aissa Edon | TEDx Warwick 22,234 views, 14.04.2016https://www.youtube.com/embed/iJ5fzUWpPp0?feature=oembed
[11] Reversing Female Circumcision: The Cut That Heals 936,390 views, 06.02.2015https://www.youtube.com/embed/93YDZxFkxWs?feature=oembed
[12] Waris Dirie, Cathleen Miller, Floarea deșertului. Călătoria extraordinară a unei nomade din deșert, Editura Meteor Press, 2016
[13] Trailer-ul filmului Desert Flowerhttps://www.youtube.com/embed/YsktvdH6n-c?feature=oembed
[14] 6 februarie este Ziua Internațională de Toleranță Zero pentru Mutilarea Genitală Feminină.
Foto: Melanie Kreutz / Unsplash
Sursa: www.cafegradiva.ro