Am absolvit facultatea de psihologie a Universității din București, urmând pasiunea înțelegerii omului și a ceea ce se află dincolo de comportamentul și decizia acestuia, de alegerea ori absența acesteia, de reacția exteriorizată sau cea întoarsă spre sine.

Am urmat această pasiune prin ”furcile caudine” ale educației sistematice, trecând prin nivelurile post-universitare (masterale, doctorale și post-doctorale), până la cercetător principal și conferențiar universitar.

Aceasta a însemnat lucrul cu oamenii, pe multiple planuri. De la planul dezvoltării personale, la cel al consilierii și de la planul cercetării de grup și organizație la intervenție și dezvoltare la acest nivel. Spre înțelegerea omului ca ” măsură a tuturor lucrurilor”, cum frumos spunea Protagoras.

Alături de toți acești oameni am putut spune că, uneori, cea mai înaltă formă de gândire este întoarcerea atenției către sine și către Celălalt. Sau, cum scria Carl Gustav Jung, cine privește spre exterior visează, iar cine privește spre interior se trezește.

De aceea, haideți să ne trezim privirea spre noi înșine! Și, prin asta, să creștem, să ne dezvoltăm, să devenim liberi!

Poate că nu este ușor a scoate la suprafață durerile, traumele, fricile, frustrările, visele neîmplinite, conflictele… Dar este primul pas în a deschide calea spre resursele noastre, spre comoara de spirit pe care o avem, cu siguranță!